Ningea...
Zăpada încununează eforturile mele de a străpunge prin Teoria Sistemelor. Stând astăzi în sala de lectură, fără productivitate de învățat, ningea... Fulgii de nea cădeau și parcă treceau prin creierul meu străveziu și-l umpleau, gol și limpede ca o foaie albă de hârtie pe care o faci ulterior ciornă de TS. Îl înghețau. Sunt vremuri de ură și de dezbinare. Creierul nu poate asimila. Aburii de whisky plutesc ca o ceață în fața ochilor. Se-ascund prin ungherele creierului. La fel și zăpada care miroase geamul călduros al încăperii dar fuge de el. Îți ascund vederii sentimentul lor rece lipsit de mireasmă. La fel și oamenii. Fug și se-ascund. Au treburi, au de-nvățat, au de petrecut, de îndrăgostit, de jucat Dota, de supt dick.
Încă nu a sosit vremea "să-ți dai cu tesla în coaie" și să fugi și tu ca ei însă tot trebuie să fugi. My cojones are freezing or not. Fugi indiferent de timp, de anotimp, indiferent de persoana ce țí se postează în față: cu fața sau cu fundul, respectuos sau nu.
Mă mustră. Bă boot! În loc să înveți acolo că ai examen mâine, stai și ***.
Mama mă-sii. Nu mă-ndur. Mai scriu un rând.
Pân' la fund!
Servite sau învățat... tot un ***.
O sută de gânduri de ură îmi trec prin minte. Și o sută de gânduri de examen.
-Ee kecaat!
Nu e căcat.. 'e' o sută, totuși.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu