TS, ura facultății e :)

Rigoare și seriozitate, haine de costum, prezență, prestație și verticalitate - cuvinte mari pentru o lume în reacție ciclică, strâmtă, inginerească, cu intrări și ieșiri. "Teoria sistemelor" a fost una dintre materiile cele mai obscure de până acum, din facultate. Examen sub stresul timpului, imprevizibilitatea desfășurării, nu știi dacă merită să înveți sau nu, nu știi dacă subiectul tău e de 3 sau de 9,10. O materie la care te zbați în reflexiile întunericului tot semestrul, cu alintarea sufletească că proful e de treabă și vei trece ca gâsca prin apă, fofilându-te într-un mod cât mai transparent, până la final, când nu știi ce corector ai în fața ta. Poate tocmai că e de treabă, nu te poți juca cu materia și nu o poți trata cu indiferență, pentru că drumul spre promovare e pavat cu pericolul de a învăța și a eșua lamentabil.
O prezență la curs făcută pentru motivarea studenților. Așa ni s-a spus la primul curs. La majoritatea materiilor din facultate simți că te rodezi în gol, că indiferent ce ai face, nu contează. Știi că dacă înveți treci cu notă mare, dacă nu înveți, improvizezi și treci cu stres mai mare dar efort la fel de mic și 'poate' cu notă nu cu mult mai mică.
Toate amenințările de început de an sunt făcute ca să se mușamalizeze la final. Nu se mai ține cont de reguli, de 25%, de prezențe.. wutevah.. Toate decurg frumos până la final, unde se umflă notele, ca la elth, mate 3, MN, PL, EEA, TS unde se pun puncte în plus pe ochi frumoși, în minus pe fețe urâte, același final în care se corectează 50 de lucrări pe oră, în diagonală. Trebuie ca fiecare grupă să-și aibă picații ei și vârfurile ei, care mereu confirmă indiferent de cât de scârboasă, de antipatică, de frustrantă e materia.
Toate astea par un deja-vu. Fiecare examen tinde să aibă aceeași poveste. Nimic nu se schimbă. Doar tu devii altul, cu fiecare materie cu care îți umpli capul prostii pe care le uiți în viitorul proxim. Mereu auzi aceleași amenințări pline de teroare: "copiați, sunteți terminați, sunteți exmatriculați, v-a luat 'ăl cu coarne', e futere în cur". Fiecare profesor exprimă în felul lui aceeași idee.

"Vorbe-n vânt!"

Și începi să zâmbești, începi să ai alte preocupări înainte de examen, decât să asculți ce îndrugă profesorul, care oricum e o prefață lipsită de importanță. Ar fi o viață frumoasă fără să stai și să asculți cele 3 reguli de etică ale domnului Cupcea care încă îmi sună în cap ca niște clopoței de capre: "regula numărul 1, regula numărul 2,...". Cât timp imaginea terifiantă a ceea ce nu există, nu se petrece, poate se va găsi cineva la un examen să-i spună unui tiran 'nemascabil': Shut the fuck up! (taci, că faci lag!).

Vrei să începi examenul la 8, o să-l începi la 9h30. Vrei să afli cât de bou ai fost la examen la ora 14h00, o să afli la 15h00. Cât timp ești student, se presupune că viața ta e îndoctrinată de facultate și implicit îți dedici tot timpul în favoarea ei. Îți pui timpul tău la dispoziția tuturor care te vor, 24/24h. Ești o vietate neînsemnată - cum le-am spus unora deja, fiecare din noi poate fi asemuit cu un câine comunitar bucureștean, foarte disciplinat, care întotdeauna traversează pe verde. Problema lui e că nu e considerat pieton. Deși trece pe verde, nimeni nu oprește.
Tot ce trebuie să faci este să te încadrezi în toată gama de note de la 4 la 10. Nu poate exista grupă doar cu 10, cum nu poate exista grupă doar cu restanțe. Dacă ești undeva la centru ești salvat și protejat de o aură a ta magică care îți dă încredere de a trece cu nonșalanță peste toate... fără emoții, fără virtute, fără victime.
De multe ori suntem prea afundați în mirajul ignoranței, care e frumoasă: "fie ce-o fi! și ce dacă pic?" sau în teme și cursuri din care ai impresia că nu mai ieși. în nebunia noastră refuzăm să ne dăm la o parte și să cugetăm pentru o secundă într-un mod detașat și liber.
Nu e cea mai grea facultate, așa cum se spune. Nu e una ușoară.
Dar ce mă-sa e toată mascarada asta?