mai presus de 325CC

A trecut de mult şi 1 maiul. Prin geamul deschis al camerei intră un aer înţepător de dimineaţă. Afară sunt frunze care oxigenează precum şi maşini care distrug tot ambientul. Dar mă tot uit în gol... încercând să găsesc ceva atractiv. O faţă drăguţă care să joace ping-pong sau o faţă cunoscută, prietenoasă; vreo veveriţă prin acei copaci... Err. Nu e nimic-nimic nicăieri. Lumea doarme. Nici măcar vârcolacii lui Cristi nu mai bântuie pe-afară.
Bântuie însă prin capul meu. La fel cum dl. Surpăţeanu va scrie o carte doar pentru inginerii profesionişti, eu scriu acest post nu pentru admiratoare, nu pentru prieteni şi în niciun caz pentru 325CC, în care mi-am bânguit hmm... 1 an jumate din viaţă (to continue -> ->). În schimb, îl scriu pentru oameni cu simţ practic şi necizelat; oameni care vor reprezenta viitorul României de mâine.

Unde-or fi băgând toţi somnul ăsta? Şi sunt zile întregi în care oamenii stau sedentari în casă şi se fac că învaţă. Băieţii par că se joacă şi măcar de s-ar juca cu entuziasm... dar îşi ruinează viaţa. Fetele stau şi freacă. Şi măcar de-ar face asta cu entuziam... ar fi ceva de capul lor.
Doar că nimeni nu-şi găseşte rostul în acest Bucureşti. Eşti singur, eşti liber, poţi face ce vrei cu timpul tău. Poţi fi o persoană de succes sau poţi trăi ca leul din Singapore, ca o puşlama.
Viaţa de aici îţi setează limite. Situaţia ta de om fanariot îţi setează limite.. şi tristeţea cea mare e că nici măcar nu ţi se setează ci ţi le impui. Cât mai josnic de-atât poţi trăi?
Ai vrea să faci de toate şi mintea ta estompată te plesneşte cu vătraiul peste bot să fii la fel de "boot" precum ai fost toată viaţa. Te minţi, te bălăcăreşti în idei, întocmai ca o piţipoancă care vrea să deţină 2 pulărăi şi nu ştie pe care să-l aleagă pentru că nu cunoaşte care e mai negru prin interior.
Mă simt întocmai ca o piţipoancă neisterică - confuz, pretenţios şi "cu fiţe în cap". Şi sentimentul misogin creşte din nou. Şi din nou încep să urăsc toată naţia feminină, că a fost făcută total dandoaselea, dar te obişnuieşti cu multe în viaţă... prin urmare si cu ele. Dacă nu te sapă, le profiţi... dacă te relaxează le eviţi... dacă îţi cheltuie banii, le măriţi...

Ohh... am uitat să-nchin o odă simţului meu poetic!

Importanţa ideilor, care niciodată, să fiu sincer, nu mi-au dat bătăi de cap devine şi acum din ce în ce mai puţin semnificativă. Şi cu cât încerci să cauţi mai multă importanţă lucrurilor, vezi că orice ai face, tot acolo ajungi. Acelaşi paradis steril, cu profi, tocilari şi fete căpiate.
POP. POP3 desigur.
Nu ştiu clar ce cale să apuc. O cale blondă, brunetă, tehnologizată, freaky, una de cost minim, una de flux maxim, una cu sandale, una cu păr pe picioare... Cale acolo să fie! O vei urma până îţi va arăta degetul de la mijloc şi va suspina cu ecou. E valea asta laaargă, şi bălteşte prostia. Şi nu în ultimul rând, să nu cumva să neglijez să mă consider un om prost de la ţară.

Jocul de şah se pune pe picioare... Pare că merge dar vrea să mai fie futut în curuleţ ca să se comporte normal. Şi totuşi nu sunt unul dintre românii proşti. "Pana corbului!" - asta e mai la modă. Am observat de curând că celebra "pula calului" a fost înlocuită cu "pana corbului". Pana lui! Deci, să mă exprim mai precis:
Bă, pana corbului! Am încercat să fac un joc de şah. Am reuşit în proporţie de 60-70% să fac un joc de şah. Mi-am castrat creierii să ţin echilibrul unui joc de şah. Deci băi băiete!
Pana corbului! Du-te şi citeşte RFC-uri! Du-te şi te cacă! Du-te şi fă ceva! Dar energia e multă, e disponibilă, dar nu mai ai chef. Te trag leprele din umbre. Te trage ţărâna din care te-ai născut. E fapt real. Cu toată mascarada asta uiţi să-ţi rezervi timp să te caci. Preferi să-l tragi în piept, să-l tocilăreşti, să-l dormi şi să-l...
Te trag flashback-urile. Vezi o foaie şi o semnătură: Ioan Cezar Corâci!
Vezi o namilă albastră cu gâtul lung şi cu frunze de dafin în cap. Te sperii!
Vezi un student morocănos: Spiridelia. Te sperie.
Vezi un alt student morocănos. Asistentul tău de xoxo: Te sperie.
Şi de deasupra tuturor se aude sfatul, îndemnul carierei tăle... fiţi geek băieţii! fiţi geek!